| Bufonul de serviciu
Mic jurnal pseudo-extraterestru. Episodul 4
Dar asta se întâmpla demult, atunci când oamenii încă dominau Pământul, în numele Rațiunii - ziceau ei... E ciudat cum în numele Rațiunii (ceva înalt, sublim, măreț) s-au comis atâtea crime, s-au aruncat bombe atomice, s-au pornit războaie; în numele Rațiunii s-a predicat ura și tot sub același pretext planeta a fost divizată în două: o jumătate civilizată și una barbară. Dar asta era demult... Acum, vrând să intru în stația de metrou de la Universitate, a fost cât pe ce să fiu doborât de un cârd de antilope gnu; celebrul Intercontinental, cu toate luminile stinse, servește acum doar drept simulacru de vârf de munte de pe care plonjează, cu vitezele lor halucinante, condorii... Tunelurile prin care acum sute de ani se strecurau, nervoase ca niște crotali, ramele de metrou, sunt acum împărăția aligatorilor. În fine, inundarea lor a început încă din epoca oamenilor, atunci când în mai toate stațiile ploua literalmente...
Dar tind să fiu copleșit de nostalgie, cea care, se știe, alterează obiectivitatea unei cronici: vorba-ceea, dacă scrii o carte despre SIDA, ajungi să iubești boala. Oamenii nu-mi erau foarte dragi, dar aveau un umor deosebit de dezvoltat: de exemplu scriau pancarte cu "Aici sunt banii dvs." pe marginea unor drumuri pe care nici măcar goții, în invaziile lor, nu le-ar fi folosit; sau "Nu blocați intersecția" tocmai în intersecțiile întotdeauna blocate. Cu oamenii era imposibil să nu râzi!
De multe ori, umorul era involuntar: există în Franța, de exemplu, un cap (și un departament) numit Finister, ceea ce vrea să traducă latinescul finibus terrae, adică sfârșitul pământului. Dar pământul continua (cum adică unde?! - sub apă!), iar oamenii știau asta, dar nu părea să-i deranjeze, la fel cum multă vreme nu i-a deranjat să creadă că Pământul pe care locuiesc este plat, sau că același Pământ este - ha ha ha - centrul Universului!
(va urma)
A consemnat extraterestru de serviciu,
Ștefan RUSU | |
|
|
