





| Cartofii ca medicament
Ca medicament, cea mai importantă parte a cartofului este coaja
Sunt printre primele plante de cultura apărute pe globul pământesc.
Studiile arheologice au dovedit ca populațiile din America de Sud cultivau și consumau cartofii încă de acum șapte mii de ani. Leguma foarte adaptabilă și rezistentă la vitregiile mediului, în zona muntoasă a Americii de Sud ajunge la altitudini record de 4000 de metri. În Europa, cartofii au fost aduși de către conchistadorii spanioli, în plin Ev Mediu, și de atunci ei au cucerit practic întreg continentul, cultura lor extinzându-se în toată lumea. Până aproape de începutul secolului XIX au existat nenumărate rezerve și prejudecăți legate de cartofi ca aliment. Unii s-au ferit să-i mănânce, pentru simplul motiv că nu erau menționați în Biblie.
Apoi, a circulat superstiția că prin intermediul cartofilor s-ar extinde epidemiile de ciumă. S-au dus adevarate lupte pentru ca populația și clerul să fie convinși că această legumă nu are nici un fel de proprietate malefică. Până la urmă, consumul de cartofi nu doar că a fost acceptat, dar „descoperirea” lor a eradicat foametea la sfârșitul evului mediu. Actualmente, cartofii reprezintă a patra sursă de hrană din lume ca importanță, alimentația secolului XXI fiind aproape de neconceput fără ei. Pe de altă parte, cartofii, și mai ales alimentele derivate din ei (chipsurile, cartofii prăjiți, fulgii de cartofi etc.) sunt incriminați în prezent pentru producerea a numeroase boli, între care obezitatea, diabetul, cancerul și bolile de inimă. Alături de pâinea albă, ei sunt excluși din majoritatea regimurilor alimentare cu scop terapeutic sau pentru slăbit. Dar cartofii au și o altă „față”, mai puțin cunoscută, pe care oamenii de știință o descoperă abia în ultimele decenii, de când sunt studiați nu ca alimente, ci ca medicament. Și, poate părea greu de crezut, dar este adevărat: cartoful este un medicament cu acte în regulă.
Cum se prepară și cum se administrează cartofii
Cartofii sunt de fapt tuberculii plantei cu acest nume, adică niște depozite subterane de substanțe nutritive menite să asigure supraviețuirea peste iarnă a organismului vegetal. Din punct de vedere alimentar, cea mai importantă parte a tuberculului este miezul, care are culori de la alb la galben spre portocaliu, este foarte bogat în amidon și conține apă, oligoelemente (potasiu, magneziu, calciu) și vitamina C. Interesant este că din punct de vedere terapeutic, cea mai importantă zonă a cartofului este chiar coaja, adică partea care se aruncă. Ea are culori de la brun până la roșu, galben sau chiar violet închis. Coa-ja cartofilor conține pigmenți (flavonoide) cu acțiune antioxidantă și antitumorală, vitamine din complexul B, fibre alimentare, compuși fenolici cu efect de reglaj asupra activității cardiace. Geneticianul american Roy Navarre, de la „Agricultural Research Service”, un centru de cercetare specializat, între altele, în detectarea principiilor active din plante, a descoperit nu mai puțin de 60 de substante terapeutic active în coaja cartofilor. Problema care se pune, însă, este ce se întâmplă în timpul preparării cartofilor cu toată această bogăție de substanțe active. Ei bine, prin curățarea și prin prăjirea cartofilor, prin transformarea lor în chipsuri, în fulgi, în mâncăruri preambalate și „bine” iradiate, aceste principii active se pierd sau sunt distruse în totalitate, rămânând doar amidonul și alte cateva substanțe, de data aceasta periculoase pentru sănătate. Această situație poate fi însă evitată, preparând și consumând cartoful în următorul mod:
Sucul de cartof
Fară doar și poate, este cel mai eficient din punct de vedere terapeutic. Cartofii cu tot cu coaja se spală foarte bine sub jet de apă călduță, îndepărtând cu o perie tot pământul și impuritățile, apoi li se îndepărtează cu un cuțitaș părțile stricate sau înverzite (culoarea verde a cojii indică un nivel ridicat de toxicitate). Astfel curățați, ei nu mai au nevoie de decojire, ci doar vor fi puși în storcătorul electric centrifugal, obținându-se astfel un suc gălbui, ușor tulbure, care va fi consumat imediat după preparare, pentru a nu avea timp să se oxideze. Se consumă zilnic câte 400-1000 de ml de suc de cartofi, eventual în combinație cu suc de mere sau de morcov, pentru un gust mai bun. Se țin cure de 15-60 de zile, urmate de 1-3 săptămâni de pauză. | |
|






|