Director: Silviu POPESCUMiercuri, 27 aprilie 2011
Titlurile zilei
Prima pagina  

Articole
Economic  
carrefour  
Local  
Sport  
National  
Reportaj  
Actualitate  

Sondaj

Prima pagină
în format pdf



















Chirurgia românească

La invadarea Daciei, chirurgii romani au gasit chirurgi localnici care, spre deosebire de invadatori, n-aveau firma si parafa, adica vestigii persistente pana in zilele noastre. Pe columna lui Traian este infatisat un post de prim ajutor al armatei romane. In afara de chirurgi, se pot identifica si „cadre medii”.
Pana in secolul al XVI-lea vracii se ocupau de toate afectiunile, iar barbierii si chirurgii incep sa se afirme, in sensul ca se scrie despre ei. Barbierii au aparut la Brasov inca din secolul al XV-lea. Apoi s-au raspandit in toate cele 3 tari romane. Primii barbieri atestati documentar pastreaza numele profesiunii lor in germana, chiar daca sunt romani: Ivan barbier, Nicora barbier. Erau organizati intr-o „fratie” sub conducerea unui vataf. Ei radeau, taiau parul, lasau sange (prin punctie venoasa sau punanad lipitori), puneau ventuze scarificate, ingrijeau ranile, faceau mica chirurgie. In secolul al XVII-lea intalnim in Bucuresti baiesi si la Iasi telaci, care faceau masaje, luau sange cu ventuzele, etc. Acesti barbieri sau chirurgi, mai mult sau mai putin stiutori de carte si priceputi in meserie erau numiti uneori doctori. Chirurgii propriu-zisi erau doar cei care puteau prezenta diplome de la scoli straine. De regula acestia erau straini si se bucurau de multa cinstire.
Setea de castig a adus in Tarile Romane o multime de felceri, chirurgi, medici, ciocli, barbieri si empirici, cu fel de fel de diplome, unele contrafacute. Unii au fost si spioni, altii clerici-misionari, altii militari, etc.
Multi aveau sa isi gaseasca rostul abia dupa infiintarea serviciului carantinelor in 1830. Tot atunci s-a creat in Tara Romaneasca si invatamantul chirurgical, la inceput sub forma de scoala de felceri militari, la Craiova. De abia in 1842, la Coltea s-a deschis Scoala de chirurgie „cea mica”, infiintata si condusa de Nicolae Kretzulescu, primul „valah” doctor in medicina de la Paris.
In 1850, se deschide la Spitalul Ostirii din Bucuresti Scoala militara de mica chirurgie.
O lege din 1853 a domnitorului Barbu Stirbei intitulata „Intinderea asezamintelor sanitare si imbunatatirea serviciului medical” prevedea functionarea in fiecare judet a cate unui chirurg si cel putin a unui felcer. In Bucuresti, in fiecare din cele 5 „vapsele” practica un magistru in chirurgie si un mamaos. Peste tot, sefii trebuiau sa fie medici.
Sosirea lui Carol Davila in Tara Romaneasca, in 1853, reprezinta punctul de plecare al unui sir de reforme care nu vor mai fi abandonate. Tot ceea ce a realizat Carol Davila poarta pecetea durabilitatii.
Scoala de mica chirurgie de la Coltea s-a redeschis in 1853, sub conducerea doctorului Gheorghe Polizu, la Filantropia. In acelasi timp, o scoala similara militara funtioneaza pe podul Calitei. Domnitorul Barbu Stirbei aproba propunerea doctorului Kretzulescu de a se uni cele 2 scoli de mica chirurgie si la 4 decembrie 1855 se deschide la Spitalul Ostirii de la Mihai Voda o noua scoala de mica chirurgie, sub conducerea lui Carol Davila. Scoala de Chirurgie se transforma in Scoala Nationala de Medicina si Farmacie, cu o durata de 8 ani (5 de studii si 3 de practica).
Primul professor de chirurgie la Bucuresti este Nicolae Turnescu; el a fost si primul decan al Facultatii de Medicina si primul titular al serviciului de chirurgie de la Coltea.
A doua generatie de chirurgi, formati cand anestezia si antisepsia erau „trufandale” sunt innoitorii continuatori: Constantin Dumitrescu-Severeanu si Gr. Romniceanu (la Bucuresti), I.P. Vercescu (la Craiova), Athanase Demosthen (chirurg militar), Iosif Brandt (la Cluj).
Constantin Dumitrescu-Severeanu a folosit primul radiologia in investigatiile serviciului de chirurgie (1897), a introdus antisepsia la noi, ca si rahianestezia( 1900). A pus la punct o serie de tehnici chirurgicale, intre care si dezobstructia arteriala prin cateterism, sutura intradermica, sutura extraperitoneala in mai multe planuri.
Grigore Romniceanu este, in 1874, primul titular al serviciului de chirurgie infantila. Meritele sale sunt precumpanitor didactice, in domeniul ortopediei si chirurgiei infantile.
Anul 1887 este un an de referinta in istoria chirurgiei romanesti, datorita rolului covarsitor pe care l-au jucat in invatamantul medical bucurestean, dupa numirea ca profesori la Facultatea de Medicina din Bucuresti a trei mari savanti: Victor Babes, George Assaky si Nicolae Kalinderu.
George Assaky a preluat functia de profesor de chirurgie la Facultatea de Medicina din Bucuresti si director al Institutului de Chirurgie de la Spitalul Coltea, venind de la Facultatea de Medicina din Lille, unde fusase profesor agreat de anatomie patologica. A introdus in Romania iodul pentru dezinfectia tegumentelor, manusile de cauciuc si masca.
Thoma Ionescu era, in momentul numirii sale la Bucuresti, in locul lui Assaky, prorector definitiv al Facultatii de Medicina din Paris. In 1894 a elaborat pentru Tratatul de Anatomie Umana a lui P. Poirier fascicula „Anatomia tubului digestiv”. Impune o cura originala a herniilor inghinale si crurale. A perfectionat rahianestezia inalta, folosind mai intai un amestec de stovaina si stricnina si apoi un amestec de stovaina si cofeina. A facut demonstratii, operand pe membrele superioare si chiar pe cap cu rahianestezia inalta, in Anglia si in S.U.A. Thoma Ionescu, ca si fratele sau Take, a fost un mare orator, ceea ce l-a facut pe Ion Cantacuzino sa il aprecieze, in cadrul necrologului pe care i l-a facut, drept un „sef de scoala” un “maitre”, cum se spune in Franta, unde termenul desemneaza deopotriva pe profesor, pe maestru si pe stapan. Th. Ionescu a introdus si asepsia in salile operatorii din Romania, a pus la punct o serie de tehnici chirurgicale, orientand functional chirurgia, pe care a fundamentat-o pe cunoasterea temeinica a anatomiei, elaborarea de tehnici operatorii rationale in care hemostaza riguroasa ocupa locul cuvenit.
Ernest Juvara, anatomist de formatie pariziana si chirurg desavarsit, a descris magistral anatomia regiunii pterigomaxilare si aponevrozele regiunii palmare.
Dintre elevii lui Thoma Ionescu merita retinuti: Amza Jianu, Victor Gomoiu, Iacob Iacobovici, Ion Balacescu, Alexandru Carnabell, Traian Nasta, Iancu Jianu, Nicolae Hartolomei, etc.
Retinem ca o caracteristica faptul ca, dupa Thoma Ionescu, aproape toti marii chirurgi isi incep cariera didactica la Iasi, de unde trec la Bucuresti.
Cele 2 clinici chirurgicale de la Iasi sunt conduse, prima – pana in 1912 de catre Ernest Juvara, al carui successor este pentru 27 de ani Ion Tanasescu, iar a doua – pana in 1920 de catre Amza Jianu, caruia ii urmeaza pentru 10 ani N. Hartolomei.
N. Hartolomei a studiat dinamica cailor urinare (cu Th. Burghele si Marcel Streja), factorii predispozanti ai atelectaziei pulmonare, tuberculoza renala, problema grefelor de tesuturi conservate, fiziologia anostomozei porto-cave (cu I. Juvara), modificarea tonusului veziculei biliare dupa gastrectomie, a imaginat procedeul de drenaj al pleureziilor purulente cu sonda Pezzer si cateterismul continuu in structurile uretrale posttraumatice.
In calitate de sef de scoala de chirurgie, N. Hartolomei a format 7 profesori de chirurgie de anvergura, care au devenit, la randul lor, fiecare – sef de scoala: la Iasi – profesorii Oscar Franke, Vladimir Butureanu si Gh. Chipail, iar la Bucuresti: Th.Burghele, Gh. Olanescu, I.Juvara si Dan Setlacek.
Lui N. Hartolomei i-a urmat la Iasi Paul Anghel, fratele poetului Dimitrie Anghel, care a studiat problema grefelor osoase, a ameliorat procedeul de ligamentopexie uterine a lui Alquier- Alexander.
Iacov Iacobovici a preluat in 1919 clinica de chirurgie de la Cluj. A fost preocupat din tinerete de probleme medico-sociale (studii privind organizarea sanitara si a invatamantului medical). A fost decan si rector al Universitatii din Cluj. In 1933, ii urmeaza lui Ernest Juvara la conducerea clinicii de chirurgie de la Spitalul Brancovenesc. A inventat fixatorul extern Iacobovici. In 1939, initiaza aparitia primului tratat de chirurgie din Romania, scriind volumele: „Patologie chirurgicala generala” si “Chirurgia practica”.
Traian Nasta a condus serviciul de chirurgie de la Polizu din 1930, in calitate de conferentiar, iar in 1938, ca profesor.
In perioada interbelica se mai desprind din chirurgia generala trei ramuri care devin, cu timpul, de sine statatoare:
Chirurgia infantila, ilustrata mai ales de I. Balacescu si continuatorul acestuia Alex. Cosacescu.
Ortopedia, dupa ce are in I. Ghiulamila, simplu doctor iesean, un precursor, care a organizat primul atelier de ortopedie la Iasi, in timpul primului razboi mondial, este fundamentata ca disciplina de sine statatoare de catre Alexandru Radulescu, la Cluj si apoi la Bucuresti.
Neurochirurgia este fundamentata pe baze moderne in Romania de catre Dimitrie Bagdasar, elev al lui Harvey W. Cushing care a individualizat neurochirurgia ca specialitate, pe plan mondial. Romania se poate mandri si in acest domeniu cu precursori faimosi. Astfel, in 1895, Bardescu este primul din lume care face rezectii ale ganglionului Gasser pentru nevralgii trigeminale. D. Bagdasar n-a beneficiat de sprijin material-organizatoric, ca succesorul sau C. Arseni, dar a avut norocul de a fi elevul unor mari medici savanti, intre care trebuie amintiti I. Noica, Gh. Marinescu. Serviciul sau de neurochirurgie de la Spitalul Central avea 8 paturi, in 1935. Din 1946, conducerea acestui serviciu, care avea acum 80 de paturi, este incredintata lui C. Arseni, care a imbinat, ca predecesorul sau, activitatea organizatorica, didactica, stiintifica si mai ales operatorie. C. Arseni a condus, intre altele, cel mai mare spital de neurochirurgie din lume – 650 de paturi, in 1981. Autor a sute de lucrari stiintifice si a zeci de monografii si tratate, C. Arseni a efectuat un numar atat de mare de interventii chirurgicale, incat nu-l pot mentiona, pentru a impiedica lectorul sa creada ca este vorba de o greseala de tipar.
In ultimii cincizeci de ani, chirurgia se dezvolta, multa vreme precumpanitor extensive, punandu-se accentul, initial, pe dotarea tehnico-materiala. Se constituie noi specialitati, in primul rand chirurgia cardio-vasculara, fundamentata de N. Hartolomei si Voinea Marinescu. Apoi chirurgia plastica si operatorie a reusit sa-si faca loc in randul specialitatilor chirurgicale.
Curierul de Râmnic
Abonamente
Publicitate
Contact

Informații
Ramnic Tube
Sitemap
Arhivă
Newsletter
Anunțuri
Curs valutar
Dicționar
Jocuri
RSS 2.0

Imagini din
Râmnicu Vâlcea
Panoramă
B4U Râmnic










©2006-2010 SC CITYMEDIA SRL. Toate drepturile rezervate.Design și programare: Datagram.roDespre noi :: Termeni si condiții :: Contact
free counter with statistics