Director: Silviu POPESCUJoi, 16 decembrie 2010
Titlurile zilei
Prima pagina  

Articole
carrefour  
Economic  
Local  
Sănătate  
Actualitate  
Social  
Comunicate de presă  

Sondaj

Prima pagină
în format pdf













Când operăm tiroida și cu ce consecințe

Nodulii și cancerul tiro­i­di­an sunt câteva dintre mo­ti­vele pentru care ajungem „la cuțit” cu tiroida. Con­si­de­rată mai degrabă in­ter­venție de rutină, operația nu este lipsită. Formele ușoare de hipertiroidie răspund bi­ne la tratamentul me­di­ca­men­tos. Câteva dintre po­sibilele reacții adverse ale me­dicamentelor anti­ti­ro­i­di­e­ne sunt erupțiile cutanate, fe­bra, durerea în gât și scă­derea numărului de globule albe. Hipertiroidia se poate trata și prin administrarea de iod radioactiv sub formă li­chidă. De obicei, se ad­mi­nis­trează o doză, iar dacă nu se ajunge la nor­ma­li­za­rea nivelului de hormoni ti­ro­idieni, tratamentul se poa­te repeta. După terapia cu iod radioactiv poate apă­rea hipotiroidia.
Glandă situată la baza gâ­tului, sub „mărul lui A­dam”, tiroida secretă hor­moni cu roluri importante în buna funcționare a or­ga­nis­mului. În vreme ce se-cre­ția prea scăzută de hor­moni tiroidieni (hipo­ti­ro­i­dia) poate fi corectată me­di­camentos, în cazul ex­ce­su­lui de astfel de hormoni (hi­pertiroidie), poate fi ne­vo­ie de tratament chi-rur­gi­cal. Astfel, boala Basedow, cea mai comună formă de hi­pertiroidie, anumite tipuri de gușă și unii noduli tiro­i­di­eni sunt câteva dintre in­di­cațiile intervenției chi­rur­gi­cale (tiroidectomie).

Necesară în cancerul de tiroidă
Operația se impune în­tot­deauna în cazul can­ce­ru­lui tiroidian, fiind prima a­le­gere terapeutică. În hiper­ti­roidie, intervenția chi-rur­gi­cală nu este mereu prima op­țiune, aceasta fiind re­co­man­dată în cazul în care nu se obține un răspuns fa­vo­ra­bil la tratamentul me­di­ca­men­tos sau la cel cu iod ra­dio­activ. Intervenția este, de asemenea, necesară dacă ti­r­oida s-a mărit atât de mult încât îngreunează pro­ce­sul de înghițire sau res­pi­ra­ția.

Ce presupune in­ter­ven­ția

Înainte de efectuarea ope­rației, sunt necesare o se­rie de analize, precum do­ză­rile hormonilor tiroidieni, dar și ecografia tiroidiană, ra­diografia cervico-to­ra­ci­că, scintigrafia, tomografia com­puterizată (CT) sau teh­nica imagistică prin re­zo­nanță magnetică (IRM). În cazul hipertiroidiei, î­na­in­te de intervenție, este ne­vo­ie de tratament cu me­di­ca­mente antitiroidiene, pen­tru echilibrarea hormonală. O­perația de tiroidă se face nu­mai cu anestezie ge­ne­ra­lă și presupune efectuarea u­nei incizii deasupra ster­nu­lui. În funcție de boală, es­te nevoie de tiro­i­dec­to­mie parțială, subtotală sau to­tală. Operația durează în­tre 40 de minute și două o­re. În cazul tiroidectomiei to­tale, se va urma tratament per­manent cu hormoni ti­ro­i­dieni de sinteză. Dacă se o­perează un nodul, se ia o pro­bă din acesta și se ana­li­zea­ză prin citopuncție. Da­că este vorba de un nodul ma­lign, se recurge, în ma­jo­ri­tatea cazurilor, la scoa­terea în întregime a glandei. In­cizia se face la nivelul u­nu­ia dintre pliurile gâtului, ci­catricea estompându-se cu timpul.

Pierderea vocii, risc po­sibil
Ca orice intervenție chi­rur­gicală, tiroidectomia este în­soțită de riscuri.Astfel, pot apărea hemoragia pos­t­o­peratorie și infecția plăgii. Al­te complicații ale o­pe­ra­ției de tiroidă sunt cele ce pri­vesc lezarea nervilor de la nivelul gâtului (re­cu­renți) și a paratiroidelor, glan­de ce reglează me­ta­bo­lismul calciului și al fos­forului. Secționarea ner­vi­lor poate duce la pierderea par­țială sau totală a vocii, pre­cum și la răgușeala per­manentă sau temporară. Le­zarea glandelor paratiroide duce la scăderea nivelului de calciu în organism, pro­ducându-se tetanie sau spas­mofilie. Aceste riscuri sunt totuși rare, mai ales în ca­zul intervențiilor efec­tu­a­te de chirurgi ex-pe-ri­men­tați. Poate apărea și in­su­fi­ci­ența tiroidiană, a cărei in­ten­sitate depinde de can­ti­ta­tea de țesut tiroidian ex­tir­pat.

Medicamentele și iodul ra­dioactiv, opțiuni tera­pe­u­tice
Formele ușoare de hi­pertiroidie răspund bine la tra­tamentul medicamentos. Câ­teva dintre posibilele re­a­cții adverse ale me­di­ca­mentelor antitiroidiene sunt e­rupțiile cutanate, febra, du­rerea în gât și scăderea nu­mărului de globule albe. Hi­pertiroidia se poate trata și prin administrarea de iod ra­d­ioactiv sub formă li­chi­dă. De obicei, se ad­mi­nis­trea­ză o doză, iar dacă nu se a­junge la normalizarea ni­ve­lului de hormoni tiro­i­di­eni, tratamentul se poate re­peta. După terapia cu iod ra­dioactiv poate apărea hi­po­tiroidia.

În adolescență - în pe­rioa­da de pubertate, tiroida este extrem de solicitată. Dis­funcțiile se pot ma­ni­fes­ta prin tulburări de creștere, re­tard puberal, dificultăți de concentrare și învățare, de­vi­a­ții de caracter. Ali­men­ta­ția dezechilibrată poate fi ca­uza unui deficit de iod ca­re, la rândul său, provoacă a­ceste dereglări. În timpul sar­cinii - tiroida „mu­n­ceș­te acum mai mult, pentru că tre­buie să produca hor­mo­nii necesari dezvoltării ne­u­robiologice și psihomotorii a fătului. Un aport suficient de iod este indispensabil, iar suplimentele sunt ab­solut necesare. Tratarea pacientelor hipotiroidiene diagnosticate în cursul sar­cinii este obligatorie.
La menopauză - de­reglările tiroidiene se ac­cen­tuează odată cu vârsta, în special la femei. Unele tul­burări cauzate de me­no­pa­uză (anxietate, creșterea în greutate) pot fi atribuite hor­monilor tiroidieni. La a­ceastă vârstă, un control me­dical al tiroidei este ab­solut necesar.
După 60 de ani - tiroida con­tinuă să îmbătrânească. 10-15% din femeile trecute de această vârstă suferă de hi­potiroidie. Simptomele sunt însă dificil de di­fe­rentiat de cele ale îmb­ă­trâ­nirii - oboseala, căderea pă­rului, scăderea apetitului, tul­burări de memorie, ten­dința spre depresie, hi­po­ter­mie, uscăciunea pielii. În con­cluzie, în fiecare din eta­pele vieții, în special fe­me­ile trebuie să se gân­deas­că la o eventuală dereglare a glandei tiroide. Analizele sunt simple și pot confirma boa­la, pentru ca un tra­ta­ment adecvat să fie instituit în­că de la debutul ei.

Sfatul medicului
Intervenția chirurgicală la nivel tiroidian (tir­o­i­dec­to­mie) este o metodă te­ra­pe­utică necesară în unele afecțiuni precum cancerele tiroidiene, anumite tipuri de gu­șă și boala Graves-Ba­se­dow. Tiroidectomia poate fi par­țială, subtotală sau to­ta­lă. Principalele riscuri în ti­ro­idectomie sunt: afectarea pa­ratiroidelor prin lezare di­rectă sau indirectă (prin a­fectarea vaselor sanguine ce irigă glandele pa­ra­ti­ro­i­de), având drept consecință hi­poparatiroidismul tran­zi­tor sau permanent, lezarea uni- sau bilaterală a ner­vi­lor recurenți, cu afectarea vor­birii (disfonie), tran­zi­to­rie sau permanentă, he­ma­tom și insuficiență ti­ro­i­di­a­nă a cărei intensitate de­pin­de de cantitatea de țesut ti­ro­i­dian extirpată sau de pre­zen­ța autoimunității. Tra­ta­men­tul postoperator are ca scop restabilirea unui status hor­monal tiroidian normal.
Curierul de Râmnic
Abonamente
Publicitate
Contact

Informații
Ramnic Tube
Forum
Sitemap
Arhivă
Newsletter
Anunțuri
Curs valutar
Dicționar
Jocuri
RSS 2.0

Imagini din
Râmnicu Vâlcea
Panoramă
B4U Râmnic










©2006-2010 SC CITYMEDIA SRL. Toate drepturile rezervate.Design și programare: Datagram.roDespre noi :: Termeni si condiții :: Contact
free counter with statistics