Director: Silviu POPESCUJoi, 16 decembrie 2010
Titlurile zilei
Prima pagina  

Articole
carrefour  
Economic  
Local  
Sănătate  
Actualitate  
Social  
Comunicate de presă  

Sondaj
Credeti ca Oltchim isi va reveni ?

Prima pagină
în format pdf













Când operăm tiroida și cu ce consecințe

Nodulii și cancerul tiro­i­di­an sunt câteva dintre mo­ti­vele pentru care ajungem „la cuțit” cu tiroida. Con­si­de­rată mai degrabă in­ter­venție de rutină, operația nu este lipsită. Formele ușoare de hipertiroidie răspund bi­ne la tratamentul me­di­ca­men­tos. Câteva dintre po­sibilele reacții adverse ale me­dicamentelor anti­ti­ro­i­di­e­ne sunt erupțiile cutanate, fe­bra, durerea în gât și scă­derea numărului de globule albe. Hipertiroidia se poate trata și prin administrarea de iod radioactiv sub formă li­chidă. De obicei, se ad­mi­nis­trează o doză, iar dacă nu se ajunge la nor­ma­li­za­rea nivelului de hormoni ti­ro­idieni, tratamentul se poa­te repeta. După terapia cu iod radioactiv poate apă­rea hipotiroidia.
Glandă situată la baza gâ­tului, sub „mărul lui A­dam”, tiroida secretă hor­moni cu roluri importante în buna funcționare a or­ga­nis­mului. În vreme ce se-cre­ția prea scăzută de hor­moni tiroidieni (hipo­ti­ro­i­dia) poate fi corectată me­di­camentos, în cazul ex­ce­su­lui de astfel de hormoni (hi­pertiroidie), poate fi ne­vo­ie de tratament chi-rur­gi­cal. Astfel, boala Basedow, cea mai comună formă de hi­pertiroidie, anumite tipuri de gușă și unii noduli tiro­i­di­eni sunt câteva dintre in­di­cațiile intervenției chi­rur­gi­cale (tiroidectomie).

Necesară în cancerul de tiroidă
Operația se impune în­tot­deauna în cazul can­ce­ru­lui tiroidian, fiind prima a­le­gere terapeutică. În hiper­ti­roidie, intervenția chi-rur­gi­cală nu este mereu prima op­țiune, aceasta fiind re­co­man­dată în cazul în care nu se obține un răspuns fa­vo­ra­bil la tratamentul me­di­ca­men­tos sau la cel cu iod ra­dio­activ. Intervenția este, de asemenea, necesară dacă ti­r­oida s-a mărit atât de mult încât îngreunează pro­ce­sul de înghițire sau res­pi­ra­ția.

Ce presupune in­ter­ven­ția

Înainte de efectuarea ope­rației, sunt necesare o se­rie de analize, precum do­ză­rile hormonilor tiroidieni, dar și ecografia tiroidiană, ra­diografia cervico-to­ra­ci­că, scintigrafia, tomografia com­puterizată (CT) sau teh­nica imagistică prin re­zo­nanță magnetică (IRM). În cazul hipertiroidiei, î­na­in­te de intervenție, este ne­vo­ie de tratament cu me­di­ca­mente antitiroidiene, pen­tru echilibrarea hormonală. O­perația de tiroidă se face nu­mai cu anestezie ge­ne­ra­lă și presupune efectuarea u­nei incizii deasupra ster­nu­lui. În funcție de boală, es­te nevoie de tiro­i­dec­to­mie parțială, subtotală sau to­tală. Operația durează în­tre 40 de minute și două o­re. În cazul tiroidectomiei to­tale, se va urma tratament per­manent cu hormoni ti­ro­i­dieni de sinteză. Dacă se o­perează un nodul, se ia o pro­bă din acesta și se ana­li­zea­ză prin citopuncție. Da­că este vorba de un nodul ma­lign, se recurge, în ma­jo­ri­tatea cazurilor, la scoa­terea în întregime a glandei. In­cizia se face la nivelul u­nu­ia dintre pliurile gâtului, ci­catricea estompându-se cu timpul.

Pierderea vocii, risc po­sibil
Ca orice intervenție chi­rur­gicală, tiroidectomia este în­soțită de riscuri.Astfel, pot apărea hemoragia pos­t­o­peratorie și infecția plăgii. Al­te complicații ale o­pe­ra­ției de tiroidă sunt cele ce pri­vesc lezarea nervilor de la nivelul gâtului (re­cu­renți) și a paratiroidelor, glan­de ce reglează me­ta­bo­lismul calciului și al fos­forului. Secționarea ner­vi­lor poate duce la pierderea par­țială sau totală a vocii, pre­cum și la răgușeala per­manentă sau temporară. Le­zarea glandelor paratiroide duce la scăderea nivelului de calciu în organism, pro­ducându-se tetanie sau spas­mofilie. Aceste riscuri sunt totuși rare, mai ales în ca­zul intervențiilor efec­tu­a­te de chirurgi ex-pe-ri­men­tați. Poate apărea și in­su­fi­ci­ența tiroidiană, a cărei in­ten­sitate depinde de can­ti­ta­tea de țesut tiroidian ex­tir­pat.

Medicamentele și iodul ra­dioactiv, opțiuni tera­pe­u­tice
Formele ușoare de hi­pertiroidie răspund bine la tra­tamentul medicamentos. Câ­teva dintre posibilele re­a­cții adverse ale me­di­ca­mentelor antitiroidiene sunt e­rupțiile cutanate, febra, du­rerea în gât și scăderea nu­mărului de globule albe. Hi­pertiroidia se poate trata și prin administrarea de iod ra­d­ioactiv sub formă li­chi­dă. De obicei, se ad­mi­nis­trea­ză o doză, iar dacă nu se a­junge la normalizarea ni­ve­lului de hormoni tiro­i­di­eni, tratamentul se poate re­peta. După terapia cu iod ra­dioactiv poate apărea hi­po­tiroidia.

În adolescență - în pe­rioa­da de pubertate, tiroida este extrem de solicitată. Dis­funcțiile se pot ma­ni­fes­ta prin tulburări de creștere, re­tard puberal, dificultăți de concentrare și învățare, de­vi­a­ții de caracter. Ali­men­ta­ția dezechilibrată poate fi ca­uza unui deficit de iod ca­re, la rândul său, provoacă a­ceste dereglări. În timpul sar­cinii - tiroida „mu­n­ceș­te acum mai mult, pentru că tre­buie să produca hor­mo­nii necesari dezvoltării ne­u­robiologice și psihomotorii a fătului. Un aport suficient de iod este indispensabil, iar suplimentele sunt ab­solut necesare. Tratarea pacientelor hipotiroidiene diagnosticate în cursul sar­cinii este obligatorie.
La menopauză - de­reglările tiroidiene se ac­cen­tuează odată cu vârsta, în special la femei. Unele tul­burări cauzate de me­no­pa­uză (anxietate, creșterea în greutate) pot fi atribuite hor­monilor tiroidieni. La a­ceastă vârstă, un control me­dical al tiroidei este ab­solut necesar.
După 60 de ani - tiroida con­tinuă să îmbătrânească. 10-15% din femeile trecute de această vârstă suferă de hi­potiroidie. Simptomele sunt însă dificil de di­fe­rentiat de cele ale îmb­ă­trâ­nirii - oboseala, căderea pă­rului, scăderea apetitului, tul­burări de memorie, ten­dința spre depresie, hi­po­ter­mie, uscăciunea pielii. În con­cluzie, în fiecare din eta­pele vieții, în special fe­me­ile trebuie să se gân­deas­că la o eventuală dereglare a glandei tiroide. Analizele sunt simple și pot confirma boa­la, pentru ca un tra­ta­ment adecvat să fie instituit în­că de la debutul ei.

Sfatul medicului
Intervenția chirurgicală la nivel tiroidian (tir­o­i­dec­to­mie) este o metodă te­ra­pe­utică necesară în unele afecțiuni precum cancerele tiroidiene, anumite tipuri de gu­șă și boala Graves-Ba­se­dow. Tiroidectomia poate fi par­țială, subtotală sau to­ta­lă. Principalele riscuri în ti­ro­idectomie sunt: afectarea pa­ratiroidelor prin lezare di­rectă sau indirectă (prin a­fectarea vaselor sanguine ce irigă glandele pa­ra­ti­ro­i­de), având drept consecință hi­poparatiroidismul tran­zi­tor sau permanent, lezarea uni- sau bilaterală a ner­vi­lor recurenți, cu afectarea vor­birii (disfonie), tran­zi­to­rie sau permanentă, he­ma­tom și insuficiență ti­ro­i­di­a­nă a cărei intensitate de­pin­de de cantitatea de țesut ti­ro­i­dian extirpată sau de pre­zen­ța autoimunității. Tra­ta­men­tul postoperator are ca scop restabilirea unui status hor­monal tiroidian normal.
Curierul de Râmnic
Abonamente
Publicitate
Contact

Informații
Ramnic Tube
Forum
Sitemap
Arhivă
Newsletter
Anunțuri
Curs valutar
Dicționar
Jocuri
RSS 2.0

Imagini din
Râmnicu Vâlcea
Panoramă
B4U Râmnic










©2006-2010 SC CITYMEDIA SRL. Toate drepturile rezervate.Design și programare: Datagram.roDespre noi :: Termeni si condiții :: Contact
free counter with statistics