„Cum să scoatem România din criză”

Director: Silviu POPESCU

Joi, 15 octombrie 2009

Titlurile zilei

Prima pagina

Articole

Eveniment

Economic

Local

National

Sănătate

Social

Diverse

Comunicate de presă

„Cum să scoatem România din criză”

I have a dream! Şi-n visul meu a apărut, de nu ştiu unde, din peşterile Carpaţilor sau din Codrii Cosminului, de pe valurile Dunării sau din cetatea Târgoviştei, un soi de uriaş, având deopotrivă, în ochii mei, chipul gânditorului de la Cernavodă şi pe cel al meşterului Manole. Şi, aşezându-se lângă mine, mi-a spus, obosit şi necăjit, că vine de departe, din străfundurile istoriei, pentru a mă întreba dacă este adevărat că oamenii acestor plaiuri trec prin zile de nesuportat, că vrăjitoarele răului s-au năpustit asupra lor… şi am vorbit mult, şi în toate felurile: cu răbdare şi cu mânie, cu bunăcuviinţă şi cu obrăznicie, uneori poate nedrept şi, cine ştie, chiar cu păcat, încercând să scoatem din miezul cuvintelor – înţelepciunea duhurilor. După un timp s-a liniştit şi mi-a şoptit cu blândeţe să nu uit ceea ce-mi va spune, de îndată ce va trece din nou în nevăzut... a plecat, mi-a vorbit...
Acestea sunt cuvintele pe care le-am memorat.
Starea poporului român nu este din cele mai bune dar, privită cu ochii trecutului, progresele în dezvoltare sunt de necontestat. Toate ţările lumii au avut perioade de adâncă tristeţe, mâhnire şi mizerie: gândiţi-vă la năvălirile barbarilor de care n-a scăpat nici Roma eternă, la ghilotina lui Robespierre, la ucigaşii nazişti şi comunişti, la cutremurele devastatoare, la potopul din timpul patriarhului Noe, la perioadele de foame şi de boli, la masacrele din Sudan, la cruzimile khmerilor roşii... Viaţa este fragilă şi nestatornică, greu de înţeles, cu instincte adesea de nestăvilit. De aceea puritatea ei trebuie apărată.
România se găseşte astăzi în drum spre civilizaţie şi progres; este un tărâm pe care merită să trăieşti dacă înţelegi menirea oamenilor pe pământ: datoria, munca şi dragostea. Vor fi mereu, ca-n toate ţările, palavragii şi hoţi, leneşi şi făcători de nimic, pungaşi şi obraznici… Dar pe aceste meleaguri s-a scris versul Nu te prinde lor tovarăş ... Atunci, de ce v-aţi teme?
Puterile cele mai mari care pot mişca lucrurile între oameni sunt demnitatea şi dreptatea. Într-o societate democrată, aproape toate fenomenele negative izvorăsc din inexistenţa acestora, din nefuncţionarea justiţiei şi din batjocorirea adevărului. Aceasta este originea crizelor şi nesăbuinţelor. Să o înlăturăm!
România a moştenit în 1990 întregul aparat judecătoresc de la un regim totalitar – în nici un caz exemplu pentru cei tineri! Studiile de specialitate şi caracterul multor magistraţi de odinioară n-au fost evaluate pentru a fi promovate sau epurate. Au fost acceptate (impuse?) tale-quale.
De aici, goana după înavuţire şi caracterul birocratic al sistemului judiciar, supus nu esenţei ci procedurilor. Corupţia, incapacitatea şi lăcomia au invadat justiţia. Rezultatul? Constataţi ineficienţa tribunalelor (a legilor?) care menţin valabile permisele auto rezultate din mită, zeci de mii de diplome şcolare-universitare false, mii de averi făcute din furt şi din evaziune, decizii aiuritoare... Aşa se îmbolnăveşte societatea.
Principala preocupare a judecătorilor este astăzi suita de procese pe care ei le deschid şi ei le judecă, prin care obţin salarii mari, sporuri de … inclusiv de integritate (care, vai, fără sau cu sporuri, absentează adesea), spoliind întreaga naţiune. Cu salarii de aproape 20 de ori mai mari ca salariul minim (acesta fiind, de obicei, câştigul celor care lucrează în câmp, zi-lumină), într-o ţară ameninţată să intre în incapacitate de plată, plină de şomeri – magistraţii eliberează din închisori asasini şi tâlhari, tergiversează procesele cu anii, scăpându-i pe vinovaţi deşi faptele sunt evidente. S.O. Vântu are banii FNI dar pedeapsa primită (infimă) ... s-a prescris! Banii au rămas la inginerul financiar (aşa se cheamă acum unii hoţi) şi cu ei făptuitorul cumpără ziare, televiziuni, conştiinţe... Acum vrea, pentru toate faptele lui, respect! Pagubele provocate de complicităţile judecătorilor, avocaţilor, a legilor şi a moravurilor nesimţite le suportă poporul!
Judecătoare beată la volan, magistraţi condamnaţi pentru corupţie ... o ţară peste care s-a abătut, în numele dreptăţii şi onoarei – ceea ce este foarte grav! –arbitrarul. Triumful avocaţilor şi judecătorilor chiţibuşari. Al celor care jefuiesc! Impunerea minciunii ca adevăr: fac grevă şi o numesc protest, batjocorindu-vă cu cinism inteligenţa şi cunoştinţele despre vocabular; aduc la televizor feţe de femei beţive, cu nume predestinate, care spun noi magistraţii avem drepturi superioare - zeci de mii de lei salarii, pensii.
Obrăznicia, neruşinarea şi bunul plac nu au sfârşit... ca în Uganda, ca pe apele piraţilor somalezi... Condamnarea unor oameni care cred în dreptate şi care nu ştiu nimic în afara ei! Vezi cazul bătrânilor trimişi la închisoare pentru că au smuls doi ţăruşi care le ciunteau din nou sărmana lor avere, o palmă de pământ, în Maramureş sau Botoşani. Inocentarea tâlharilor… Omar Hayssan liber…
Am fost până acum în mintea gânditorului de la Cernavodă şi trebuie, ca să ştiţi ce aveţi de făcut, să vă însuşiţi şi felul de viaţă al meşterului Manole. El constă în muncă şi jertfă. A venit vremea, este nevoie să cereţi cu îndrăzneală şi fără şovăire, deputaţilor voştri, preşedintelui vostru să facă legi prin care să desfiinţeze CSM-ul şi să-i ancheteze pe membrii acestuia, în stare de arest, pentru nedreptatea şi răul existente în ţară. Să epureze justiţia şi să introducă în procese sistemul juraţilor şi principiul celerităţii absolute. Să confişte imediat averile nejustificate de muncă şi talent. Fără astfel de legi, ameninţaţi-i cu temei şi cu încrâncenare că nici unul nu va mai fi votat! Ajunge! Ajunge pentru totdeauna!
Şi oamenii au făcut totul după spusele celui ce venise, vremelnic, din văzduh… N-a fost uşor dar cei ce se învaţaseră să plângă în loc să muncească, pomanagii care aşteptau ca alţii să trudească şi ei să primească doar, cohortele de dive şi jurnalişti impostori, amalgamul profitor de idioţi-şmecheri-mincinoşi s-au găsit în faţa obligaţiilor fără de care nu există drepturi şi ... tagma jefuitorilor s-a micşorat simţitor. România a prosperat şi naţiunile civilizate şi prietene o preţuiesc ca pe o ţară a oamenilor.
Visul meu, pe care-l povestesc, n-a fost niciodată lin, aşa cum pare; adesea l-am simţit ca pe un coşmar, cu sudoare, lacrimi şi sânge; cu rânjete şi blesteme – mizerii pe care munca şi credinţa le-au transformat, până la urmă, în picături, în râuri de demnitate şi bunăstare.
*
Reality. Dar visele care se sfârşesc frumos trebuie să se regăsească în prezent. Să nu uităm însă că pentru un astfel de lucru este ne-voie de luptă, de sacrificii, de jertfe şi muncă. Dispreţuiţi-i pe plângăcioşi şi pe leneşi, îndepărtaţi-i pe hoţi, pe incapabili şi pe obraznici… în numele trandafirului (care simbolizează credinţa) dar, mai ales, în numele dreptăţii. În felul acesta, crizele din România se vor termina forever!

Prof. dr.
Alexandru Ionescu


	INLANTUITI, (de ana - 15/10/2009 16:06) de perfide promisiuni, dezbinati si asmutiti unii impotriva altora, romanii au pierdut busola.Toti cei care s-au perindat la carma tarii au distrus, in primul rand, traditionalele norme de convietuire, fiindca numai asa puteau sa se catere sus in fruntea tarii si sa se mentina cu orice pret ocolo.Visul ramane vis fara asumarea sacrificiului si deocamdata singurii sacrificati raman cei din 1989, victime nu eroi. Eroii inca viseaza!