Director: Silviu POPESCUMarti, 17 iunie 2008
Titlurile zilei
Prima pagina  

Articole
carrefour  
Economic  
Politic  
Sport  
National  
Reportaj  
Actualitate  
Cultura  
Utile  
Social  
Învațământ  

Sondaj

Prima pagină
în format pdf











Interviu cu Doru Moțoc

Domnule Doru Moțoc, „Foca albastră” a primit premiul „Piesa anului 2007” de la Clubul Dramaturgilor Uniunii Scriitorilor. Aș dori să aflu, mai în detaliu, care este geneza acestei piese și acestui succes?

Piesa s-a născut dintr-o obsesie de-a mea. Înainte de anii ‘90 m-am gândit prima data să scriu o astfel de piesă. Ce mă interesa? Să pun în discuție raportul dintre forța destinului, benefică sau malefică, ajutătoare sau distrugătoare și propria noastră implicare în destinul pe care îl avem, asta ar fi subtema piesei. Toate personajele care se întâlnesc în această piesă aspiră către ceva, vor ceva, visează ceva. Este o piesă, dacă vreți, despre ideal, dar și despre nălucirile noastre, despre ceea ce există decât ca potențialitate, ceea ce am visat să atingem și nu atingem. Mă interesa această problematică și am scris o primă variantă a piesei „Foca albastră”, care nu m-a satisfăcut. Mi s-a părut că este prea explicită, prea clară, prea limpede, teatrul trăiește și din ambiguitate...
Există o poveste, poți să o spui, dar întotdeauna am fost interesat să vad dacă nu cumva există și un strat secund acolo. Dacă spectatorul obișnuit ia povestea la primul nivel există și spectatori avizați care o vizează la un al doilea și uneori, dacă el există, și la un al treilea nivel. Așadar, nu am fost mulțumit de prima variantă și cum se întâmplă, ea a „înghețat”. Între timp, s-a petrecut un lucru foarte interesant, eu am o nostalgie a Nordului. Totdeauna am năzuit către acel univers, mai degrabă cu imaginea albului pur al zăpezilor, al albastrului verzui, al fiordurilor, fără frică de frig. Un prieten geolog, care e și un bun fotograf, îmi trimite din când în când mail-uri. Primesc într-o zi, de la el, fotografii, reproduceri ale aurorei boreale. Erau splendori, am rămas pur și simplu fascinat și mi-am zis că unul dintre personaje ar putea să aibă această nostalgie a mea, care să se concretizeze punctual chiar pe dorința de a vedea aurora boreală, aceasta putând căpăta și semnificații simbolice. Am scris o a doua variantă, de care am fost ceva mai mulțumit. Am retușat-o și de aici, am ajuns la o a treia variantă. Lucrurile erau până într-un punct conduse, în sensul în care știam ce este cu identitatea acestei femei misterioase, Anna, care vorbea o limbă necunoscută. Mi s-a părut însă că nu era suficientă tensiune și atunci am scris o a patra variantă în care apărea povestea hold up-ului de la bancă....

Este o adevărată lovitură de teatru, total neașteptată. Piesa, până la acest moment, decurge foarte liniștit, oamenii stau și discută în singurătatea Nordului și dintr-odată acest hold up, cu totul neașteptat, are loc.... Este dificil de montat o asemenea piesă?

E un lucru relativ simplu pentru profesioniști. Abia după ce toată povestea a fost bine conturată i-am dat un ultim retuș lingvistic.Varianta publicată este a cincea, așadar a avut o geneza îndelungată. Când piesa a ajuns la stadiul final, i-am dat-o lui Mihai Lungeanu să o citească. Noi suntem prieteni vechi, el mi-a montat mai multe piese, și pe scenă și la radio, ultima dintre ele, anul trecut, „Cam târziu domnule Godot”, cu care Teatrul Național din București a venit aici. Din distribuție au făcut parte Dan Puric și maestrul Radu Beligan. Mi s-a implinit astfel și visul ca maestrul Beligan să joace într-una din piesele mele. I-am dat această piesă, „Foca albastră”, lui Mihai Lungeanu, care este un om exigent. Între noi nu încap menajamente. A citit-o și mi-a zis: „Bătrâne este o piesă foarte bună, aș vrea să o montez, dă-o la lectură”. M-am gândit că ăsta e un punctul de vedere al unui om de teatru. Am decis totuși să o dau și unui critic. I-am dat-o criticului de teatru Mircea Ghițulescu, care lucrează și la „Uniunea Scriitorilor”. El a fost cel care mi-a spus: „Domnule, e excelentă, nu doriți să vă programez să o citiți în Atelierul de dramaturgie al Uniunii? Acolo nu citește autorul, are loc un spectacol lectural, aveți cu cine să-l faceți?”. M-am dus iarăși la Mihai Lungeanu și i-am spus că îmi trebuie actori. Acesta a acceptat să mă ajute. Mi-a spus că pentru rolul Annei cunoaște o actriță excepțională, Iuliana Ban. Ea are, de altfel, sensibilitatea, misterul și șarmul. Alături au jucat Mihai Dinvale, în rolul barmanului Arne, Florin Piersic Jr., în rolul lui Nils și Ionuț Chivu în rolul lui Paul. În acest fel, s-a conturat bine distribuția și am mers pregătiți la „Uniunea Scriitorilor”. Mircea Ghițulescu spunea: „Ca niciodată, a fost extrem de multă lume”. S-au citit 12 piese dintre care piesele cunoscuților Paul Everac, Horia Gârbea... Piesa „Foca albastră” a fost un mare succes. Am crezut că lucrurile au ajuns astfel la un sfârșit. Toată lumea cunoaște piesa, o să vedem ce o să urmeze în continuare. În decembrie, însă, am primit un telefon de la „Uniunea Scriitorilor” și am aflat că piesa „Foca albastră” a meritat premiul Piesa Anului 2007. Am mers acolo la festivitatea de premiere, iată și diploma! După primirea premiului, m-a contactat directorul Teatrului „Toni Bulandra” din Târgoviște, care mi-a pus în scenă și „Provocare sau Zborul, ah ce fericire!”. Domnia sa mi-a citit textul și a spus că îl introduce în repertoriul 2008. Am căzut de acord și cu domnul Mihai Lungeanu și în toamnă piesa se va monta la Târgoviște. Teatrul deschide un bar în holul incintei sale și piesa se va putea juca în acest loc neconvențional.

Veți colabora cu vreunul dintre teatrele vâlcene pentru a face și mai cunoscută piesa „Foca albastră”

Am dat această piesă spre a fi citită atât teatrului „Anton Pann” cât și teatrului „Ariel”. Nu știu însă ce va fi.... Ca să se joace o piesă, trebuie un fel de loc geometric unde să se întâlească foarte multe lucruri: o distribuție bună, un regizor disponibil, un loc, un repertoriu, un spațiu de repetiție. Dacă toate acestea se întâlnesc, atunci piesa este prezentată publicului. Dacă nu, mai vedem, prin urmare, la Vâlcea nu este nimic sigur!

În articolul următor vom reda cititorului a doua parte a interviului cu dramaturgul Doru Moțoc, ce a avut ca subiect textul piesei ca atare sau „înainte de toate” celelalte...
Mădălina ANDREI
Curierul de Râmnic
Abonamente
Publicitate
Contact

Informații
Ramnic Tube
Sitemap
Arhivă
Newsletter
Anunțuri
Curs valutar
Dicționar
Jocuri
RSS 2.0

Imagini din
Râmnicu Vâlcea
Panoramă
B4U Râmnic








©2006-2010 SC CITYMEDIA SRL. Toate drepturile rezervate.Design și programare: Datagram.roDespre noi :: Termeni si condiții :: Contact
free counter with statistics