| Din lumea satului vâlcean
Învățător, primar și lider cultural al comunei Lungești
De-a lungul vremii, Valea Mamului – vechi și legendar ținut al Vâlcii și al Romanaților de altădată, a dat numeroase nume de referință pentru cultura românească. În perimetrul vâlcean al Văii Mamului, întâlnim nume celebre de ieri și de azi, nume care ridică prestigiul acestor locuri cu mare încărcătură istorică. Alături de preotul Dumitru Bălașa – scriitor, publicist, cercetător istoric-tracolog, dacolog și slavist, născut în anul 1911, în satul Dealul Mare, comuna Gușoeni – la izvoarele Mamului, cel care prin studiile și cercetările sale a reușit să redirecționeze cercetarea istorică a poporului român pe calea adevărului, dicționarele și enciclopediile ne prezintă o seamă de personalități locale devenite personalități de marcă ale neamului românesc. Satele comunei Lungești situate pe cursul mijlociu al pârâului Mamu, au fost și sunt alături de celelalte așezări de pe acest curs de apă, izvoare nesecate de valori umane: Ion M. Barnea – istoric, arheolog, geograf și publicist, născut în anul 1913, în satul Stănești – Lunca, comuna Lungești; Ionel Dumitru, născut în anul 1915, la Fumureni – muzician, compozitor, instrumentist tubist în Orchestra Armatei și Filarmonica „George Enescu”, considerat printre cei mai talentați interpreți la tubă din lume; Constantin Dina, născut în anul 1938, la Fumureni – dansator profesionist selecționat în anul 1962, din 600 de concurenți pentru trei posturi de dansatori la „Ansamblul Perinița” din București. Din anul 1970 și până în 1987, anul pensionării, a activat la ”Ansamblul Rapsodia Română” din București; Doru Căpătaru – poet, scriitor, publicist, născut în anul 1952, la Fumureni și alții.
La aceste nume îl adăugăm și pe cel al distinsului dascăl Gheorghe Dumitrașcu - Mamu, istoric, etnograf și publicist, omul care și-a închinat întreaga viață instruirii, educării și pregătirii pentru viață a numeroase generații de copii, cercetării amănunțite a istoriei și tradițiilor din bătrâna vatră a Lungeștilor și Fumurenilor (fostă comună) - pe teritoriul cărora au fost descoperite fosile aparținând mamiferelor preglaciare, care au trăit în urmă cu circa 1.700.000 de ani, importante urme de locuire umană din perioada neolitică, traco-geto-dacă și daco-romană. El a pus bazele Muzeului sătesc - Lungești și a susținut păstrarea și promovarea artei olăritului – îndeletnicire moștenită de la strămoșii traco-geto-daci, continuată în perioada daco-romană și păstrată, fără întrerupere, până în zilele noastre, localitatea fiind remarcată din vechime ca un puternic și important centru de olărit, alături de cele de la: Horezu, Slătioara, Vlădești, Buda, Dăești și Zătreni – toate în județul Vâlcea.
Gh. Dumitrașcu s-a născut la 1 mai 1943, în comuna Lungești, județul Vâlcea, părinții săi fiind Gheorghe și Eufrosina Dumitrașcu, podgoreni gospodari asemenea moșilor și strămoșilor lor din vestita podgorie a Drăgășanilor. Rămas fără tată (participant în grad de ofițer și mort pe frontul Războiului II Mondial) primește o educație aleasă din partea mamei și a bunicilor. Înclinat spre carte, după absolvirea cursurilor primare și gimnaziale în comuna natală, alege ca profesie pe cea de dascăl, asemenea tatălui și bunicului din partea mamei – Ioan Săraru, motiv pentru care parcurge cu rezultate foarte bune cursurile Institutului Pedagogic de 2 ani, din Craiova – specialitatea „Învățători”, primind după absolvire diploma cu titlul de „Învățător”.
Este căsătorit cu Iuliana Dumitrașcu (născută Buică, în comuna vecină, Sutești) – de profesie bibliotecar și are doi copii: Liviu Dumitrașcu, născut în anul 1969, economist și Ionuț-Cătălin Dumitrașcu, născut în anul 1979, la Drăgășani, de profesie învățător.
Dedicat muncii de instruire școlară, a activat în învățământ timp de 35 de ani: profesor suplinitor la școala Generală cu clasele I - VIII Lungești (20 septembrie 1965 – 1 septembrie 1966) și învățător la școala Generală cu clasele I – IV Stănești – Lunca, comuna Lungești (1 septembrie 1966 – 1 iulie 2000).
Dovedindu-se un bun organizator, implicat de tânăr în activitatea educativ-culturală, începând din anul 1977 este promovat în diferite funcții de conducere în instituțiile de profil din comună. Astfel că în perioada 1977 - 1983, a fost director al Căminului Cultural Lungești, iar în perioada 1979 – 2000, a fost director al școlii Generale cu clasele I – IV Stănești – Lunca.
Pe lângă faptul că s-a dovedit a fi un pedagog de excepție (vorbesc gradele didactice și distincțiile obținute, dar mai ales oamenii de valoare pe care i-a dat societății), un bun organizator și animator cultural, cunoscut și apreciat și ca un foarte bun gospodar și administrator, comunitatea locală l-a ales primar al comunei Lungești, funcție pe care o onorează cu cinste începând din anul 2000 și până în prezent.
Crescut cu frică de Dumnezeu, cu dragoste și respect pentru eroii neamului, a ridicat în centrul localității un monument închinat memoriei celor căzuți pe câmpurile de luptă ale Războiului de Independență de la 1877 și ale celor două Războaie Mondiale, monument dezvelit și sfințit la 4 octombrie 2002, în prezența P.S. Gherasim - Episcopul Râmnicului.
Născut și crescut în mediul sănătos al satului românesc vâlcean, într-o zonă în care biserica și istoria neamului sunt respectate cu sfințenie, începe să pună pe hârtie împlinirile comunei sale, debutând în publicistică cu articolul „Comuna noastră înflorește”, apărut în ziarul „Orizont”, din 30 noiembrie 1969.
Pasionat și legat de istoria bogată a locurilor natale, stăpânite cândva de boierii Buzești, vestiții căpitani ai voievodului Mihai Viteazul: Radu, Preda și Stroe Buzescu - înmormântat în Biserica Stănești-Lunca (Valea Mănăstirii), Lungești, de istoria acestei biserici datată din sec. XV, reclădită la 1536 și extinsă în sec. al XVII-lea, și de Mănăstirea Mamu, ridicată pe locul alteia mai vechi, în satul Lungești (fost Mamu) de voievodul Constantin Brâncoveanu, în perioada 1696-1699, cercetează pas cu pas toate etapele viețuirii umane în acest spațiu, adună cu migală în Muzeul Sătesc mărturii ale unor vremuri de mult apuse sau care stau să apună, scoate la lumină numeroase adevăruri și le pune în pagină în lucrările publicate de-a lungul timpului: „Monumentele istorice de la Lungești”, Editura Almarom, Râmnicu Vâlcea, 1996, 32 pagini; ”Monografia comunei Lungești”, Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea, 1996, 166 pagini; împreună cu Petre Petria, C. Nisipescu, ”Ion Barnea, bibliografie selectivă”, Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea, 1997, 40 pagini; Fișa monografică a Bibliotecii Comunale Lungești, 2000; Fișa monografică a localității Lungești, 2001; „Monumentul Eroilor de la Lungești”, Editura Conphys, Râmnicu-Vâlcea, 2002, 31 pagini; „Pelerinaj în comuna Lungești”, Editura Conphys, Râmnicu-Vâlcea, 2007 (carte lansată cu ocazia împlinirii a 570 de ani de atestare documentară a localității).
Cărturarul Gheorghe Dumitrașcu - istoric, etnograf și publicist, în semn de respect și din dragoste pentru locurile natale, semnează opera cu pseudonimul Mamu, asociat numelui și prenumelui său.
Opera sa și omul de cultură Gheorghe Dumitrașcu – Mamuss se bucură de numeroase aprecieri și referințe publicate în presa vâlceană și în diferite dicționare și enciclopedii din județ și din țară: Iulian Model, în ziarul „Orizont”, 1970; Costea Marinoiu, în revista „Învățătorul”, Fundația „Dascălul vâlcean”, serie nouă, nr. 2, septembrie 1996, „Imprimeriile Curierului”, Râmnicu Vâlcea, pag. 6; Catalog selectiv – autori vâlceni, în Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea, Râmnicu-Vâlcea, 2001, pag. 13; Petre Petria și Cristina Tănăsoiu, în lucrarea: „Vâlcea. Oameni de știință, cultură și artă. Dicționar, Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea, 2004, pag. 133 - 134; Eugen Petrescu, în lucrarea: „Vâlcea – țara lupilor getici sau ținutul vâlcilor”, Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea, 2007, pag. 215; Niculae Ravici – Tătăranu, în lucrarea: „O posibilă bibliografie pentru istoria Bisericii Ortodoxe din județul Vâlcea, Editura Istros, Brăila, 2007, pag. 136.
Cercetătorul Gh. Dumitrașcu-Mamu se bucură de credibilitate, lucrările sale fiind folosite pentru studiu de cercetători și citate în numeroase alte lucrări cu caracter monografic și istoric.
Apreciat pentru activitatea și caracterul de excepție, a fost cooptat ca membru fondator al Cercului Cultural „Chesarie de Râmnic” – asociație a preoților, monahilor și a altor intelectuali cu preocupări cărturărești din Eparhia Râmnicului, înființată la 8 martie 2007.
Eugen Petrescu | |
|
|
