| Școala de cântăreți în perioada P.S. Vartolomeu
 Marele curcubeu al civilizației românești strălucește pe arcul timpului și este admirat pentru culorile vii care le-au dat înaintașii. Dacă Traian și Decebal i-au fixat traiectoria, arcul s-a întins sau s-a retras, a cuprins și pe alții, printre care și „Ion Mircea Voievod”.
Așa cum se știe, toate provinciile unde au locuit și locuiesc românii, au avut de la finanțarea lor o bună organizare bisericească. Legăturile românilor din toată aria de formare a poporului nostru cu Bizanțul nu erau de vasalitate, ci de interferență, de respectatrea unei civilizații deosebite. În timpul lui Mircea Mare Voievod finanțează cele două Mitropolii, cea de la Argeș și acea de la Severin.
În Mitropolia de la Argeș păstorește Antim, iar în cea de la Severin, Atanasie.
Așa cum au făcut înaintașii drept mulțumire, marele Voievod a pus piatra de temelie, alegerii sale prin ridicarea Coziei. Mircea transformă sanctuarul dacic-Cozeonul, ia ca model Cozia Vechie și ctitorește catedrala înțelepciunii epocii sale Lavra-Coziei. Mulți au purces „Cozia de la Koza-capra. Nu este exclusă nici această ipoteză fiindcă slavii când au pătruns, pe teritoriul locuit de români n-au găsit deșert, ci localități populate. Mai mult în vârful Cozia „un corn al Făgărașului” tronează capra neagră și chiar Carpaților s-ar putea să revină denumirea de la „capre”. Nu este exclusă nici numirea de „Nucet” a Coziei.
Mănăstirea este situată în raza orașului Călimănești (județul Vâlcea), iar Biserica mare are hramul „Sfintei Treimi” ea fiind construită de „meșterii din Moravia”, după modelul bisericii sârbești din Crușevăț”, de către Mircea cel Bătrân supranumit Mircea cel Mare sau Mircea Basarab.
Iată titlul, de factură și rezonanță imperial pe care-l poartă Mircea într-unul din hrisoavele date mănăstirii Cozia între anii 1402 și 1408: „Eu cel întru Hristos Dumnezeu binecredinciosul și bine cinstitorul și de Hristos iubitorul și singur stăpânitorul Ion Mircea, mare voievod și domn, cu mila lui Dumnezeu stăpânind și domnind toată Țara Ungrovlahiei și părțile de peste munți, încă și spre părțile tătărești și Almașului și Făgărașului, Herțeg și Banatului de Severin Domn și pe amândouă părțile pe toată Podunavia încă și până la marea cea mare și stăpânilor al Cetății Dârstorului”.
Tot la Mănăstirea Cozia, ctitoria lui Mircea cel Bătrân, s-a descoperit un pomelnic care se păstrează la Biblioteca Centrală din București (nr.4872). Acest manuscris are 97 de file și are un caracter istoric, plin de informații cu privire la acea perioadă. (Un pomelmic necunoscut al Mănăstirii Cozia, Lucia Djama Diacinița și Mitropolia Olteniei, anul XXXI, nr.10-12.oct- decembrie 1979 Craiova).
Mircea cel Bătrân a închis ochii pentru totdeauna la 31 ianuarie 1418, își doarme somnul de vecii sub lespedea de piatră a Coziei, simplă ca și sufletul său, modestă ca si viața românului, dar din care izvorăsc glorii nepieritoare.
Revenind în perioada Episcopului Vartolomeu Stănescu, la Cozia a existat una dintre cele mai mari școli de cântăreți bisericești-cantori. Această școală funcționa în cadrul Mănăstirii Cozia. Numărul de elevi în perioada respectivă era ca număr de 92, dintre care nu toți promovau, iar școala era cu taxă. De-a lungul timpului la „Școala de Cântăreși-Cozia”, au predat mari profesori ai vremurilor respective, ca : P. Cuv. Arhidiacon I/ Mardale, D.N. Georgescu la Limba Română; P. C. Diacon Gh. I. Barbu la Tipic și Muzica bisericească; Victor Cernăianu la Religioase, iar șef al comisiei de examinare la sfârșitul anului era maestru Dl. Popescu Pasăre, care era propus de P.S. Episcop Vartolomeu.
Totodată „Societatea Renașterea” care se întrunea la o perioadă de timp pe lângă „probleme” care erau pe ordinea de zi analiza și activitatea cântăreților bisericești, iar apoi venea cu propuneri. De exemplu „se dorea ca acolo unde există doi cântăreți, slujba să fie uniformă la stradă, iar cărțile: Vecernicul, Utrenierul, Catavasierul și Liturghierul” să fie editate de același autor. Ca răspuns, P.S. Episcop Vartolomeu aprobă această cerere, căutându-se a fi dacă se va putea uniformizate, iar apoi aceste cărți de ritual vor fi „procurate neîntârziat”.
Au existat și pedepse adresate elevilor date de P.S. Vartolomeu, iar după ispășirea lor era anunțat de către directorul școlii. După terminarea studiilor, de la „Școala de cântăreți-Cozia”, fiecare cântăreț depunea un jurământ, pe care-l redau: „Jur credință Regelui Carol al II-lea, Jur să respect Constituția și Legile țării, Jur să-mi îndeplinesc cu onoare și conștință funcțiunea ce-mi este încredințată și să păstrez secretele serviciului. Așa să-mi ajute Dumnezeu.”
În 1932, P.S. Vartolomeu, Episcopul Râmnicului Noului Severin, primește o adresă de la Comisia Monumentelor Istorice, prin care aduce la cunoștință că s-a aprobat amenajarea unui parc în fața bisericii mănăstirii Cozia și „nu se va strica însă nici o subzidire vechie ce s-ar afla în cale” peste care se va aduce apoi la cunoștința Ministerului Cultelor și Artelor.
Preotul Cristescu Cristian Sandu | |
|
|
Marele curcubeu al civilizației românești strălucește pe arcul timpului și este admirat pentru culorile vii care le-au dat înaintașii. Dacă Traian și Decebal i-au fixat traiectoria, arcul s-a întins sau s-a retras, a cuprins și pe alții, printre care și „Ion Mircea Voievod”. 