Director: Silviu POPESCUJoi, 9 septembrie 2010
Titlurile zilei
Prima pagina  

Articole
carrefour  
Economic  
Politic  
National  
Cultura  
Interviu  
Horoscop  
Justitie  
Învațământ  
Comunicate de presă  
Interpelare  

Sondaj

Prima pagină
în format pdf











Steliana Grama-poeta prea devreme plecată la stele

Volubilă, entuziastă și privită uneori cu suspiciune pentru exploziile ei de generozitate, vădind o intratabilă candoare adolescentină, poeta Steliana Grama (născută la 4 iunie 1974, în Chișinău) debuta la 13 ani în „Tânărul leninist” (astăzi „Florile dalbe”) si tipărea primul volum în 1996, la București (Tratat de tanatofobie, cu o Prefață aparținând lui Tudor Opriș).
Prea puțin cunoscută cunoscătorilor de poezie din România Steliana Grama, s-a afirmat de timpuriu ca poetă, începând să publice primele versuri încă de la vârsta de 13 ani, apoi ca autoare de texte pentru cântece și dramaturg.
Înzestrată cu inteligență ascuțită și cu talent autentic în arta cuvântului, a scris mult și frumos, aducându-și o contribuție însemnată în dezvoltarea patrimoniului național al literaturii. Steliana a trăit foarte puțin, doar 33 de ani, ani pe care însă a reușit să-i trăiască intens. Se grăbea parcă, să se bucure de viață, să scrie, să facă studii serioase și să spună tuturor numai vorbe bune și de încurajare, călăuzindu-se parcă după dictonul lui Nichita Stănescu: „Nu mă cert cu nimeni că n-am timp să mă-mpac…”. Steliana era foarte erudită și mult mai matură intelectual decât semenii ei, fapt ce se datorează mediului spiritual din familie. Grație curățeniei ei sufletești, avea și o energie fizică de invidiat. Practic, în numai 33 de ani de viată, Steliana Grama a reușit să facă lucruri pe care unora nu le este dat să le facă timp de un veac. A scris poezie, editând câteva cărți, a făcut publicistică, eseistică, critică literară și de teatru, dramaturgie, a scris câteva zeci de texte pentru cântece, a făcut traduceri, și-a făcut teza de doctorat.
În anul 1998, i-a fost decernat premiul special al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Chiar dacă absolvise deja o facultate, cea de jurnalistică, în ultimii ani de viață, hotărâse să studieze teatrologia la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice de la Chișinău, fiind pasionată de dramaturgia românească din Basarabia anilor ’60-70 ai secolului trecut. Probabil, dacă ar fi să raportăm realizările Stelianei Grama la scurta-i viață, atunci am constata că scriitoarea nu și-a trăit nici o zi fără rost, patronată fiind pe cărările vieții, chiar de la botez, de Sfântul Stelian, ocrotitorul și tămăduitorul pruncilor.
Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova, al Uniunii Scriitorilor din România, laureată a numeroase concursuri și festivaluri, Olimpiade și Premii, deși a plecat devreme dintre noi, Steliana Grama a lăsat în urmă superbe cărți de poezii deja editate: „Rezervația de meteoriți”, „Pubela din Calea Lactee”, „Surogat de iluzii”, „Perfuzie de vise”, „Curcubeul viselor”, „Cetatea de scaun a dragostei”. Totodată, admiratorii creației ei artistice vor găsi versurile poetei inserate și în antologiile: „Suntem o limbă”, „În Moldova noastră dragă”, „Ion și Doina, Doina și Ion”, „La steaua”, „Eterna dragoste” ș.a. A scris texte frumoase pentru cântece, proză, dramaturgie, eseistică, iar piesa „Un braț de sulfină”, va fi pusă în scenă de către teatrul ,,Satiricus Ion Luca Caragiale”, în stagiunea 2009 – 2010, piesă pentru care Steliana Grama a primit post-mortem premiul 2008 al Concursului tinerilor dramaturgi.
Formulată de academicianul Mihai Cimpoi în O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia: „Poezia celei mai tinere poete de la noi, Steliana Grama, capătă o tentă expresionistă, poeta făcând niște deschideri neoromantice în spații visate, idealiste”.

Parcă-am murit și parcă n-am murit...

Parcă-am murit și parcă n-am murit –
Mai am vreo două ceasuri de trăit,
Vreo două ceasuri cât o viață toată,
Cercând să cred că n-o să mor vreodată;

Cercând să cred că Moartea blestemată
N-o să-mi mai calce pragul niciodată
Și parcă-s vie, parcă n-am murit,
Și am trăit o veșnicie de trăit.

Și am o veșnicie de iubit,
Să-mi împlinesc norocul meu de fată
Și visul cel frumos de altădată...

Parcă-am trăit și parcă n-am trăit
Mai am vreo două veacuri de murit
Și încă două de înmugurit... 

Stelian MATEESCU
Curierul de Râmnic
Abonamente
Publicitate
Contact

Informații
Ramnic Tube
Sitemap
Arhivă
Newsletter
Anunțuri
Curs valutar
Dicționar
Jocuri
RSS 2.0

Imagini din
Râmnicu Vâlcea
Panoramă
B4U Râmnic








©2006-2010 SC CITYMEDIA SRL. Toate drepturile rezervate.Design și programare: Datagram.roDespre noi :: Termeni si condiții :: Contact
free counter with statistics